Dor

N-am mai vorbit demult cu tine…

… am uitat cum sună vocea ta și în unele momente cînd sunt fericită sau cînd ma simt încurcată îmi amintesc intenționat cum obișnuiam să te ascult pînă la capăt pentru ca apoi să-ți spun ce mă doare sau ce mă bucură.

Multe s-au strecurat în memorie și nu mai pleacă, acuma toate doar amintiri,  zilele zbuciumate care au fost la sfîrșit m-au călit, m-au educat și mi-au furat ani întregi din indiferența obligatorie a vîrstei.

***

Îți scriu în gînd scrisori. De fiecare dată cînd sunt într-un loc nou sau dacă am ajuns acolo unde mi-ai promis să mă duci tu.

Îmi imaginez reacția ta și mă uit îndelung în deșert ca să-ți conturez chipul. Poate te văd…

***

Am primit întotdeauna tot ce mi-a dat Dumnezeu.

Am acceptat tot ce mi-a luat.

Dar niciodată nu am găsit explicație de ce nu mai ești…

Dor.

 

 

 

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

2 × 1 =