Femei pe care le admir

Spun femei, pentru că asta include orice suflet de gen feminin de la 18 ani în sus.

Îmi place nevinovăția adolescentelor care, atunci când sunt întrebate cine vor să devină sau ce idol au, vor menționa adesea nume de staruri și vedete. Cred că e normal, atâta timp cât viața matură e cea pe care o văd ele la televizor. Și până la urmă, mi-am dat seama că aceasta e unica perioadă a vieții când îți zămislești visele și vezi totul mult mai frumos decât ar fi în realitate, multe din noi am fost așa.
În ultimii an am întâlnit multe femei care m-au marcat într-un fel anume, femei asemeni căror am vrut sa fiu peste cinci, sau zece, sau cincisprezece ani. Da, au fost și sunt din astea…

Femei care mi-au trezit curiozitatea prin reușitele lor, femei care emanau căldură și eleganță în pofida circumstanțelor dificile, femei care aveau genunchii bine tociți de experiențe dar care la moment purtau în picioare o pereche de stilettos cum rar mi se întâmplă să văd; femei care merg cot la cot cu 3 bărbați într-o negociere de afaceri sau politică și se fac auzite, femei care printre activitățile zilnice nu uită să-și sune copiii ca să se informeze dacă aceștia au reușit la ora de matematică.

Sunt doar câteva femei pe care le admir deși încă nu le-am cunoscut live, le număr pe degete, dar le știu istoria în spatele lor. Le admir pentru că au știut să spună “stop” și să aleagă o altă opțiune atunci când au văzut că ușa la care bat e una cu valoare falsă adăugată și bat în zadar; care au știut să folosească o experiență personală pentru a construi o viață la care altele încă visează cu inima, dar nu acționează logic. Femei care au suferit, dar cărora Dumenezeu le-a întors înzecit fericirea și le-a demonstrat că merită mult mai mult decât o simplă poveste, dar o poveste în care ele să fie eroine principale.

Mă închin în fața femeielor-mame care au rămas singure, din diverse motive. Unele pentru că așa au decis ele, altele – pentru că așa a decis Dumnezeu, sau la fel de greu – așa a decis cineva pentru ambii și aceasta doare. Mă întreb când, în anumite circumstanțe, dau ochii de ele virtual sau real – câtă putere au ele să se trezească zilnic, să aibă dublu însărcinări pentru ea și pentru cel mic, să muncească și toate astea, probabil, vazându-l pe bărbatul cu pricina alături de alta, la un timp prea scurt de când ea i-a născut un copil sau doi. Aceste femei sunt exemple unice de jertvă de sine și putere!

Am un respect infinit pentru acele femei care reușesc multe: la job și acasă. Ele poartă deopotrivă costum și pantofi, dar acasă au acei papuci de cameră comozi și în culoarea preferată. Și atunci când deschid ușa bărbatului, se ridică în vârful degetelor ca să-l pupe de bun venit acasă și fug repede în bucătărie unde pregătesc cina, cina la care el îi va povesti cât de aiurea a fost ziua, iar ea îl va asculta și va evita să-i spună că și ea ziua a avut o migrenă și nu a reușit nimic la job. În schimb, îi va zâmbi și va întreba dacă el mai vrea salată, îl va cuprinde și îi va spune că el e cel mai bravo și că ea se mândrește. Pentru că așa femei știu să pună inteligență și în momente mai puțin plăcute, să ofere liniște celor de alături, lăsând deoparte tot ceea ce le doare pe ele. Femei– comori adevărate, înțelepte…

Îmi face plăcere să știu femei care construiesc – pentru ele și pentru țară. Prin cariera lor ele motivează sute de fete să devină mai bune, să depună suflet în ceea ce fac, să lupte pentru bunăstarea societății și a oamenilor care au fost privați de luxul vieții. Puțini din noi știu care e costul aparițiilor în public, dar să știți că și ele plâng câteodată. Ele sunt femeile care merg înainte ca o Jeanne d’Arc. Plecăciuni…
Multe din femeile care stau vis a vis de voi în maxi taxi, sau troleibuz, sau avion au un bagaj în spate, o experiență. Zile în care au căzut, au fost trădate, înșelate de iubiți – fizic sau virtual in chatul cu alta, că așa e în vogă în timpurile noastre moderne. Au fost vorbite pe la spate de altele care au știut că nu vor fi niciodată ca ele. Femei care au ținut genunchii la barbă nopți la rând pentru că le-a durut și care au fost deshidratate de lacrimi, dar care au știut să păstreze verticalitatea personalității și nu au trădat și ele la rândul lor ca să se răzbune. Au păstrat sufletul imaculat și au depus efort în fiecare pas în speranța că vor veni timpuri mai bune. Ele știu să câștige chiar și atunci când pierd – experiența și capacitatea de a aprecia apoi cu demnitate alți oameni. În așa femei poți avea încredere de prietenie, iubire sau pur și simplu un Om cu cine să discuți și care nu doar ascultă, dar și înțelege ceea ce spui. Fenomenale…

Îmi sunt dragi femeile în ochii cărora văd amirație pentru bărbații de alături, care știu când să-l atingă pentru ca el să tacă, în public, și când să-i facă o privire din care el să înțeleagă că ea e supărată rău, fără isterie sau scene de doi bani. Ele știu să asculte și să venereze omul de lângă ele până la extazul unei relații pe care puțini vor ști să o construiască. Ele fac clasa în societate. Ele sunt viitorul.

Toate aceste femei le-am cunoscut în viața reală: mame, iubite, directori de companii, prietene, cunoscute. Cu unele din ele m-am văzut o singură dată – dar cele câteva fraze care mi le-au spus și-au arătat valoarea la răscrucea unor decizii vitale. Pe unele le admir de la distanță – in Miami, București, Chicago, Moscova, Viena, Milano etc, iar pe altele aici, în Chișinău, le am aproape și prin asta mă simt o norocoasă.

Fiecare din ele are o istorie aparte. Așa cum a menționat o dată Tudor Chirilă, la o sesiune TEDx la Chișinău: “ Nu ai dreptul moral să judeci o persoană dacă nu cunoști istoria din spatele ei ce a făcut-o să devină așa cum este: sarcastică, bună la inimă, tăcută în comparație cu celelalte, elegantă, grijulie, răbdătoare sau absolut invers”.

Într-o discuție recentă cu o cineva mi s-a spus o frază care combate afirmația că trebuie să treci prin multe încercări, dezamăgiri în oameni și dragoste sau pur și simplu greutăți ca să știi ce e asta fericire. Sunt absolut de acord. Poate toate acestea le fac pe feme mai puternice și irepetabile, dar știu că multe ar fi optat să nu li se întâmple acele nopți nedormite pentru că le sunt suficient de inteligente ca să aprecieze și așa fericirea la justa ei valoare.

Mi-am confirmat adesea că Dumnezeu ne dă șansa de a cunoaște oameni unici, în momentele potrivite și locurile potrivite. Important este ca după ce i-am cunoscut să nu considerăm asta ca ceva ordinar și să nu-i lăsăm să plece din viața noastră. Niciodată.

Comments

comments

Tags: , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

19 + 12 =