Insomnii pe timp de zi

Mi-am pus sufletul în buzunare și am ieșit din parcarea amintirilor. Am aruncat cheile în safeu și am setat o parolă dificilă de reținut uitînd apoi codul intenționat.

Dimineți înrourate de mirosuri copleșitoare după rasărituri dialogate. Treziri moleșitoare după vise cu prevestiri bune pe care le știam pe de rost de pe timpurile cînd alergam desculț și creionam viitor fără culori. Am găsit acuarelele…

În graba spre rutina zilnică, mi-am amintit să apăs pe trăgaci țintind în aerul incert de demult, doar să mă asigur că nu mi-o ia înainte.

***

Mi-am programat urme pe nisipuri depărtate doar în materie de distanță. Mi-am îndeplinit sarcinile zilnice de perfecționare a răbdării și însușirii de indiferență.

Am scris agenda zilei de mîine. Am scris altfel, am ales o călimară de stil vechi ca să dau nuanță de unicitate fugind de aberațiile modernismului.

***

Ies și închid ușa spre azi.

Pot pleca liniștit spre casa cu favoruri de viitor.

Am să-i schimb totuși ușa de la intrare pă măsura mea și coloritul sufletesc.

N-am decis încă ce culoare.

Am un curcubeu în față…

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

fifteen − two =