Un dialog cu Dumnezeu

Aș vrea un dialog cu Dumnezeu …

O discuție simplă, fără voalări metaforice și selectare de cuvinte ca să nu jignești … o convorbire în care adevărurile să se lase înțelese fără să fie nevoie de convingerea verbală.

 

***

L-aș întreba dacă e păcat să te bucuri din plin de ceea ce faci, simți, trăiești știindu-i pe alții nefericiți din aceleași motive? Și de ce se întîmplă așa?

Aș cere să-mi răspundă dacă omul nu-și încalcă demnitatea făcînd primul pas și cerînd iertare de la cei cărora nu le-a greșit cu nimic pentru ca apoi să nu le mai vorbească niciodată?

Dacă e absolut necesar să treci prin aceleași trăiri ca să poți apoi spune cuiva că înțelegi ce simte, sau am putea învăța asta din cărți?

De ce oamenii se tem să nu fie dezamăgiți, dar totuși dezamăgesc?

Cum jertvesc părinții pentru copii tot ce au mai bun și cer drept răsplată doar fericirea copiilor, nimic altceva?

Cum, uneori, din frica să nu pierdem, alegem să nu trăim deloc unele momente?

De ce o îmbrățișare, uneori,  calmează mai mult decît orice medicament?

***

Aș vrea un dialog cu El, iar dacă ar fi cred că l-aș înteba mult mai puține, pentru că m-a învățat să intuiesc răspunsurile.

La toate întebările.

Simplu.

Oamenii – pasageri temporari

E-un “dute -vino” continuu, un amalgam de suflete neordinare care se bagă în sufletul fiecăruia –  sufletul, aparent, e ceva de genul transportului public.

Obișnuim să ne abatem de la regulamente și să facem excepții pentru oamenii care, credem că se grăbesc să intre în viața noastră și că au nevoie de noi, se grăbesc să trăiască.

Dar nu, e doar un alt pasager care are nevoie de o simplă deplasare de două stații…

Și apoi mai sunt și oameni care s-au strecurat pe o ușă absolut liniștiți, fără pretenții, au achitat taxa de la bun început și cărora nimeni nu le atrage atenție. Au călătorit pînă la stația finală, după care au coborît, lăsînd o liniște usturătoare…inexplicabilă…

… sunt și din cei care nu-i vezi, nu-i observi, dar le simți răsuflarea la tîmplă, pentru că în călătoria lor paralelă cu a ta; ei fac tangențe și respirația lor se aude din miile de decibeli care frămîntă creierii concomitent…

…mai sunt oameni care intră prin ușa din spate, apoi, tiptil, vin spre tine în față, iar prezența lor cauzează turbulențe mintale incontrolabile, incintă spiretele și ai vrea să coboare naibii. Dar, ei decid să nu coboare. Tu – conduci, rabzi … oricum vine ea, stația lor.

…cei care intră prin ușa din față se vor aparte, se vor în topul tău, dar, nu știu ei oare nimic despre forța motrică? Nu…

…cei mai dragi îmi sunt cei care au intrat necondiționați de grabă, de scăparea transportului anterior. Nu s-au cerut diferențiați de ceilalți… Dar la un anumit moment oglinda și-a făcut rostul, iar privirile au rămas țintite pentru întreaga călătorie. Și multe au fost povestite. Fără cuvinte. Dureri, dezamăgiri, succese și căderi, dorințe, vise și planuri…și roiul oamenilor din jur era asemeni unui film triplat la viteză în stil Discovery.

Și după ce toți pasagerii zăpăciți au coborît pe rînd, tu, șoferul, ajungînd la stația terminus unde trebuie să înceapă încă o rută obișnuită… tu, nu vei face nimic în conformitate cu planul ideologic omenesc atît de standardizat…

Tu vei coborî din urma pasagerului,

pentru că uneori chiar și cei mai iscusiți șoferi, obosesc să facă totul pentru experiență și vor să devină pasageri…

E simplu.

Important să fie pasagerul.

Și Oglinda.

Și privirea.

Și momentul.

Tags: ,

Offline cu Vitalie Iurcu

893071_10151408861678547_1993868421_o-(1)

În premieră absolută primul offline cu managementul Moldtelecom SA s-a desfășurat ieri și se pare nu va fi ultimul. Bun așa…

S-a anunțat despre lansarea HSPA+ – eu am înțeles asta simplu prin fraza: viteză similară cu 4G dar la cost de 3G, deci concurența pe piața va deveni mai acerbă, respectiv MTC speră că numărul abonaților internet Unite 3G va crește. La întrebarea despre costul pentru acest upgrade al sistemului actual dl Iurcu nu a răspuns direct, dar ne-a asigurat că este cu mult mai puțin decît investițiile de milioane de Euro pe care le-au făcut grupurile Orange și TeliaSonera. Nu s-a văzut rost în procurarea unei atareia licențe – un pas corect cred, avînd în vedere numărul de abonați Unite…

Pentru cei care încă nu ați știut, entitatea Orange Moldova este cea mai profitabilă dintre toate celelalte ale grupui Orange. Aici, eu ca simplu abonat, m-am întrebat cum oare?… Moldova întrece chiar și Franța în ceva ce ține te tehnologie și servicii vs cost? … hm, bun.

La moment sunt cam 50 mii utilizatori Unite 3G, MTC are un pronostic că se vor mai alătura după lansarea HTSP+ încă 40 de mii.

cei care au deja un modem Unite ar fi util să știți că va trebui să-l schimbați în cazul în care vreți viteză mai bună. Cum? Încă nu se știe exact, dar se lucrează asupra optimizării procesului de eliberare a modemelor noi pentru a se face asta în cei mai scurți termeni posibili.

Dl Iurcu a recunoscut că din 2009 pînă la moment s-a lucrat insistent la capitolul Resurse Umane și totuși încă mai sunt multe de făcut. Dacă recunoaște asta, cred eu, fa continua să îmbunătățească…

Pentru cei care sunt interesați dacă MTC va fi sau nu privatizat s-a menționat că acest lucru este puțin probabil că se va întîmpla. De ce? Pentru că din 2009 pînă acum s-au făcut schimbări majore interne care au diminuat cheltuielile cu aproximativ 400 mln lei și aceste schimbări continuă să fie implementate.

Moltelecom în cifre:

1. Cifra de afaceri – 2 mlrd lei

2. Profit – 200 mln

3. Angajați – 4000 +/-

4. Clienți – 1.700.000

p.s. În ultima mea deplasare la Moscova nici roamingul Moldcell nici cel Orange nu mi-a funcționat (din cauza condițiilor stupide 300 lei nu sștiu ce și dacă aveam 299 lei dar am văzut asta cînd deja decolam din Aeroportul Chișinău?…), așa că m-a salvat roamingul celui de-al treilea telefon Unite și a funcționat perfect indiferent din ce țară eram sunată și unde sunam …

Nu folosesc internetul Unite 3G, încă… :)

Au mai scris: EugenPașa ValeriuVeaceslav Burac.

Poza preluată de la  Eugen Luchianiuc

Tags: , , , , , , ,

Așa-s fetele … (doar la noi?)

Aș vrea să menționez din start că nu generalizez și nu am ca scop să jignesc fetele noastre, care, în opinia mea sunt printre cele mai fine, delicate studioase și de ce nu și gospodine dintre toate naționalitățile/țările în care am fost. Mă refer la cîteva dintre “calitățile” pe care le-am observat tot mai conturate în ultimul timp la o parte din ele, or poate așa a fost întotdeauna doar că eu nu aveam suficientă capacitate de analiză pentru a diferenția și asimila informația…

1. În cazul în care arăți foarte bine și ai pe tine exact ceea ce te avantajează în terment de port, stil și nuanță se vor găsi numaidecît din cele care, în gînd, dar te vor blestema pentru cum arăți… așa-s fetele, unele…

2. Dacă ai ajuns unde ai ajuns și ești cine ești, nu contează, oricum ai trecut prin mîna cuiva, ca să nu zic altfel … și în genere nu meriți să fii unde ești ! (Asta exclude cazurile celor cu mama/tata, fratele/sora cu relații și totul la pachet pentru promovarea ta)

3. Cînd se știe că ești unde ești pentru că nu ai trecut prin mîna nimănui – ești o norocoasă, pur și simplu norocul și soarta! Da cum altcumva s-a întîmplat? (studiile, efortul, sacrificiile, fetele care le-au făcut știu la ce mă refer, asta e zero, asta nu se ia în calcul)

4. Actuala fostului (care este considerat actual încă) nu-l merită! Oare el nu vede că eu sunt așa superbă, și deșteaptă și mult mai frumoasă decît ea? Oare el nu vede că eu am mașină-ea nu, eu am bani-ea nu, eu sunt văzută-ea nu prea? Unde se uită el? Fetelor despre chimie între doi ați auzit?! N-au auzit. Unele fete…

5. În aceeași ordine de idei în cazul unei potențiale amenințări de gen feminin – se verifică de zeci de ori profilele, al lui și al ei – cîte like-uri îi pune, cînd și ce îi comentează, cîte Favorites pe twitter și klass-uri pe Odnoklassniki (cine mai folosește), sau se face delete din friends sau etc, etc. Se urmăresc check-in-urile și se merge direct acolo pentru a apărea așa – ca din senin! (La acest capitol a vorbit foarte bine Alex Gurdila la TEDx). Or se roagă prietenii să se organizeze întîlniri, să se afle informație – doar doar vei reuși să-l redobîndești înapoi, dacă l-ai avut vreodată…pentru că actuala nu-l merită, repet. Fetelor despre demnitate ați auzit? Așa-s fetele…

6. Mă prefac bună pînă obțin inelul, pe urmă voi fi eu reala. Și asta am auzit de la mai multe persoane în diferite circumstanțe-mai ales cele care implică un oarecare cont bancar… De cînd ștampila în buletin ține un bărbat priponit? (atenție, actual și pentru situația inversă)

7. Într-un grup de prietene numaidecît eu trebuie să fiu cea mai importantă, concurentele, hm găsim cum să le detronăm! Cu glume proaste, cu neatenționarea unui rimel prăfuit sub ochi, sau a unei pete pe bluză! Așa-s fetele…

8. Dacă vreo cunoscută știe să se distreze bine – e tusovșiță, nu e serioasă deloc, dacă e retrasă și nu merge la tuse – e stranie, dacă bea lapte cînd toate beau cafea și fumează – vrea să se evidențieze, dacă preferă să meargă la sală conform graficului în loc de stat la bîrfe – e stranie etc, etc. etc

9. Are mai mulți prieteni bărbați? Nu știe a comunica normal cu fetele sau are interese ascunse: de la un bărbat obții mai multe și mai ușor decît de la o altă fată. Dar despre nivele de inteligență și încredere ați auzit?

10. …toate celelalte la care v-ați gîndit că am uitat…

Mă opresc … cu siguranță mai sunt multe … din păcate totuși, pentru că mi-aș fi dorit ca solidaritatea feminină să poată măcar cît de puțin, concura cu “pescuitul sfînt” al bărbaților.

Acolo unde nu se vor analiza brandurile pantalonilor, costul undiței și numărul din lista de foste/actuale/viitoare…

Mi-aș dori ca fetele noastre inteligente să respecte sentimentele celorlalte și să poată analiza la rece unele circumstanțe, fără să judece, fără ură…

Și mai presus de toate mi-aș dori ca toate cele care se cred atît de unice comparativ cu altele, să găsească puterea, unică și ea, de a se apropia direct și a vorbi sincer despre ce doare sau bucură, de a-și cere scuze și de a recunnoaște atunci cînd s-a greșit… așa cum o fac bărbații dînd mîna…

Dar știu că multe dintre noi se vor gîndi că nu e cazul să se revadă comportamentul,

pentru că, la urma urmei,

așa sunt fetele …

(invidioase?)

Avitaminoză de decizii

Am obosit de obosiți.

Am obosit de oameni care decid primăvara să folosească palitra aprinsă de culori la exterior  pentru a-și astupa sufletele alb/negre.

***

Pentru că chipurile primăvara se hotărăsc în sfîrșit chiar și cei mai nehotărîți că totuși e timpul să iubească.

Primăvara decidem că e timpul să facem ordine în viața noastră și să mai facem un unfiriend, două.

Martie e perfect pentru a se dărui flori fetelor – așa decid bărbații.

Mhmhm, dacă ceea la ce ne-am așteptat în Martie nu s-a întîmplat, mai e timp în Aprilie. Așteptăm și apoi decidem vectorul vieții de mai departe. Etc…

***

Ce-ar fi să nu decidem ce și cînd vom face, ci pur și simpu să lăsăm totul să se întîmple?

Primăvara asta e doar o altă primăvară în care așteptăm că totul dintr-o dată se va schimba. Oare?

Și dacă nu?

Iar dacă totuși da – va fi o surpriză. Soartă.

Am avitaminoză. De decizii. :)

Binele nu are nevoie de PR

Oamenii de la noi sunt buni la inima, ei stiu sa faca bine, sa ajute, sa sustina pe altii care au avut mai putin noroc.

Doar ca niciodata nu am inteles de ce sa faci din asta atita pafos si reclama…

Or de cind facebook, twitter si alte retele de socializare au devenit pagini personalizate de PR in domeniul binefacerii?…

***

Ar fi bine aceste instrumente virtuale sa fie folosite pentru a uni oamenii cu acelasi scop, pentru a veni cu initiativa si pentru a folosi chatul comun cind e nevoie de o discutie in grup, pentru a planifica ceva frumos, din inima.

… nu pentru statusuri de genul cit se plinge cind se vede atita neajutorare si negura si inimi disperate…

Sunt si eu implicata in actiuni de asa gen. Sunt PRO share la ceea ce se face in grup si este exact cazul cind individualitatea si EGO-ul de auto-afirmare NU E NECESAR.

***

Parerea mea personala: nu e cazul sa ne plingem in continuu pe tara in care traim, pe oamenii meschini – intotdeauna este o alegere sa vezi asa cum iti doresti lucrurile.

Nu e cazul sa ne laudam despre lucrurile pe care le facem pentru altii astfel atentionind inca o data nu bunatatea noastra, ci poate durerea cuiva…

A aminti cuiva despre binele facut, inseamna a-l cere inapoi.

Da-i lumii tot ce ai mai bun si poate nu va niciodata de ajuns…

Da-i lumii tot ce ai mai bun, oricum!

La urma urmei este intre tine si Dumnezeu…

N-a fost niciodat intre tine si ei, oricum!

Sa facem bine …

Despre fericirea cuiva si nefericirea altora

Am citit cindva ca nu poti face fericire pe nefericirea cuiva.

Stiu ca multi se vor scuza cu expresii de asa gen cind se afla in cursul negativ de emotii … cealalta parte de “fericiti” nu vor considera niciodata asa expresii daca nu au fost de partea cealalta a baricadei.

***

Am crezut si eu asa o vreme pina am inteles: fericirea e un lucru relativ.

Si apoi cind cineva e fericit in apropierea imediata se afla cel putin un om nefericit din cauza fericirei tale.

Si mai rau, cind se crede ca tu esti motivul nefericirii. Cind de fapt alegerea a fost a altcuiva ca sa fie fericit cu/alaturi/linga/ tine si nu cu/alaturi/linga persoana vizata.

***

Or, atunci cind intelegi asta, poti sa compatimesti, poti sa lasi lucrurile de la sine, sa dai dovada de inteligenta matura si sa taci.

…  sa intelegi de ce esti urmarit in aceleasi locuri/localuri, verificat la activitati,  aluzii, agatat in tot felul posibil pentru a atrage atentia.

… sa le accepti pe toate, pina la o vreme…

 

 

Măsuri

Am învățat să măsurăm cu privirea drumul pe care îl putem parcurge, nu și cu dorința.

Am învățat să calculăm timpul petrecut alături de oameni dragi, nu și valoarea lui.

Am învățat să înșirăm promisiuni, nu și să strîngem laudele realizărilor.

Am învățat să plîngem pentru ceea ce am pierdut, nu și pentru că nu știm să pierdem.

Am învățat să regretăm momente iluzii alături de cineva, nu și clipele care nu le-am lăsat să fie trăite.

Am învățat să cîntărim sentimentele prin părerea altora, nu și prin intensitatea unei dimineți…

Am învățat să nu avem calcul în dorințe, nu și să le obținem.

***

Suntem eminenți fără măsură în toate mai ales la subiectele de materie a unor vieți străine,

și atît de repetenți la obiectul de viață proprie…

Îndrăgostită

În ajunul zilei, în care, brusc, toţi devin îndrăgostiţi, caută în grabă flori şi inimioare, mi-am dat seama şi eu că sunt îndrăgostită …

De fapt dragostea ar trebui să fie trăită zilnic în diferite forme şi volume.

***

Îndrăgostită de o persoană publică, un om care aproape în fiecare dimineaţă îmi scrie să am “o zi minunată aşa ca mine”,

Îndrăgostită de trecutul meu aproape, de prezentul frumos şi de viitorul colorat care mă aşteaptă,

Îndrăgostită de oamenii care tot mai des îmi zic: “îţi mulţumesc că îmi eşti prietenă”,

Îndrăgostită de lumea care atunci cînd îmi spune că mă urăşte, în diferite limbi, ştiu că de fapt e pentru a-mi spune cît de mult ţine la mine…

Îndrăgostită de felul în care ştiu să tac, atunci cînd am multe de spus, de crizele mele de sinceritate cu unii şi îndrăgostită de felul în care ei au putut să iubească,

Îndrăgostită de ceea ce am devenit, după un pelerinaj lung şi greu, de faptul că Dumnezeu a avut încredere în mine de fiecare dată cînd i-am zis că voi reuşi, mai cerînd o şansă…

***

Sunt o norocoasă pentru că trăiesc atîtea emoţii de dragoste necondiţionate,

şi mai ales sunt îndrăgostită

de ceea ce pot fi şi oferi atunci cînd voi iubi

un singur om … :)

Pluralismul cauzează Singlismul

Înafara oricărei statistici cu procentaj demonstrativ, doar observarea unor lucruri.

Noi ne-am alintat, sau am devenit fricoşi în relaţii, sau, mai degrabă am obosit “să umblăm cu grebla după noi”.

Nu mai suntem în stare să luptăm pentru ceva sau cineva, or, din prea multe dezamăgiri îi lăsăm pe alţii să acţioneze devenind spectatori la spectacolul vieţii personale.

***

Relaţiile astea de genul fără responsabilităţi sunt în vogă. Toate au o măsură şi e normal, la 25 – 30 de ani nu mai eşti ca la 16 ani posesiv, iubind ca în filme, egoist etc.

Devii mai stabil emoţional, priveşti orice potenţial boyfriend sau girlfriend ca o experienţă de viaţă, nu depui efort, eşti aşa cum eşti, bun sau rău, dulce sau amar, vesel sau trist. Pentru că nu mai vrei să joci teatru.

Azi un flirt, mîine alt flirt. Şi asta e drăguţă, asta e cu perspectivă, cealaltă are bani, el are maşină bună, celălat e văzut şi mai are şi moştenire bună.

***

Un lucru e posibil. Pluralismul ajută la balansarea interioară, nu devii dependent de nimeni pentru că sunt mai mulţi-multe.

Un lucru e cert. Pluralismul poate cauza singlism, dacă nu ştii limita cănd trebuie să te opreşti din alint.

 

 

Mihaela Tatu – de 3 ori femeie!

A fost probabil una din acele puţine persoane care apare in viaţa ta pentru doar cîteva ore, dar îţi aduce atîtea înţelesuri cît n-ai putea contempla în luni de zile…

A venit aşa cum mulţi o cunosc de pe micile ecrane: sporadică, neliniştită, grăbită să trăiasca la maxim fiecare clipă şi să-şi împărtăşească emoţiile cu toţi fără a filtra prea mult pentru a se da altcineva decît cea care este. A decis să se dezică de tot ceea ce a promovat acum 3 ani pentru că, spune, “noi am ajuns sa ne transformăm, din dorinţa inegalabilă de a ne egala cu bărbaţii, în Femei-Bărbaţi, femei carieriste care s-au robotizat şi au învăţat să facă totul singure“.

***

Ea cu siguranţă poate să te facă să-ţi auto-analizezi caracterul pentru a evita unele greşeli ale fetelor-femeilor puternice: “…un bărbat căruia i se ia posibilitatea de a fi bărbat în casă devine foarte vulnerabil … de ici se pornesc şi multitudinea de certuri în familie, despărţiri temporare, divorţuri, pentru că ei pleacă la cele alături de care au posibilitatea de a se simţi puternici, admiraţi, îngijiţi, alintaţi”.

Am stat să mă gîndesc şi … mi-am dat seama că dacă e să analizez cîteva cazuri de acest gen, statistica arată că ei au plecat nu la cele mai frumoase sau bogate “alte femei”, ci la cele care probabil ştiu că este inegalabilă frumuseţea de a avea grijă de bărbatul iubit atunci cînd el este răcit şi are nevoie de tine ca un copil…

Mihaela, a spus că o femeie trebuie să ştie să facă diferenţa între

mîndrie – demnitate

smerenie – umilinţă

voinţă – ambiţie

pentru că, dacă nu ai demnitate şi accepţi pe oricine lîngă tine, asumă-ţi responsabilitatea că într-o zi s-ar putea să-ţi dai seama că ai un străin în casa ta, care nu numai că nu te face să te simţi împlinită, dar nici măcar nu ştie să te înţeleagă…

***

Fără ataşamente faţă de oameni, fără ataşamente faţă de locuri şi acceptaţi că toate lucrurile de care aveţi neovoie sunt deja în jurul vostru.”

Faceţi curăţenie în dulapuri şi creaţi loc pentru ceva nou şi frumos, nu trăiţi cu amintirile din relaţiile anterioare, cu siguranţă au fost momente frumoase pe care le-aţi trăit în doi!”

 Refuz bărbaţii din trecutul meu pentru că – o supă reîncălzită nu mai e la fel de bună

V-aţi imaginat vreodată că o femeie diagnosticată cu una din acele boli care nu lasă şanse, a ştiut să treacă peste tot şi să ia decizia de a trăi altfel, de a nu mai avea ziua împărţită pe minute, de a primi plăcerea de a fi alături de prieteni, de a fi Femeie cu sensul propriu? Şi-a realizat cel mai frumos vis de a călători oriunde, de a vedea ceea ce bucură ochii şi inima, de a plînge la văzul peisajelor în care gîndurile se opresc liniştite şi atîrnă în vid…

Cea mai frumoasă călătorie a fost Camino de Santiago de Compostela – a parcurs 800 de km pe jos, un drum lung în care a făcut ordine în idei, şi-a schimbat priorităţile vieţii, unde a sunat să-şi ceară iertare de la cei cu cine nu mai vorbea de mult timp, unde eşti silit să fii sincer cu tine şi să-ţi răspunzi la toate întrebările pentru ca apoi să ştii să o iai de la început…

***

M-am mirat mult să ştiu că are acelaşi motto ca şi mine: “Nu fa prioritate din cel, pentru care eşti doar o opţiune” pentru că am spus fraza asta de multe ori unor persoane.

Mihaela Tatu va rămîne o pată de culoare în luna ianuarie pentru mine şi toate celelate domnişoare şi doamne prezente la evenimentul organizat de Clubul Nostru:

pentru că ea ştie să te facă să vrei să trăieşti, să iubeşti şi să le faci pe toate cu o intensitate nebună!

Lăsați gloria pentru alții

O mare parte din noi încă mai simt nevoia de atenție excesivă și ego-centrare chiar și în dialoguri fără să mai menționăm alte situații care implică prezența mai multor prieteni sau cunoscuți.
E atît de banal să observi că ego-ul cuiva se dorește a fi văzut, respectat, considerat special – de cele mai dese ori în detrimentul altei persoane.

***

Ironic vorbind, gloria altora ne poate aduce satisfacție și nouă personal, dacă am învățat să ne bucurăm pentru succesele altora, sincer, e o încredere lăuntrică pe care nu toți o pot contempla.

***

E absolut neobișnuit și unic ceea ce se întîmplă în spiritul cuiva, o senzație de calm și autodepășire cînd încetezi să mai ai nevoia de atenție pentru a-ți autodemonstra cît de special ești.
Lăsați pe alții, de alături să-și trăiască momentele lor de glorie teatrală sau, dacă sunt sinceri și au meritat aceasă glorie prin efortul propriu să știți:
Ei sunt abia pe drumul spre starea în care voi deja trăiți din plin!

Trebuie vs Place

Atît de mulți trăiesc viața conform listei “to do” uitînd că de fapt listele de așa gen sunt făcute pentru sarcini într-o anumită perioadă a zilei.
Așa am ajuns să trăim și să acționăm pentru că “așa trebuie” nu pentru că “așa ne place”.
Vom apărea doar în poze și ipostaze oficiale, vom ieși doar în cercul de oameni în care cred că pot obține ceva.

***

Un mic detaliu scapă din vizorul multora din noi – listele de gen “așa trebuie” sunt mereu înlocuite cu altele noi.
Indiferent cine suntem, ce poziție avem să nu uităm că sentimentul de fericire, de libertate în acțiuni fără filtrare masivă a vieții personale este ceea ce niciodată nu poate fi atins ca scop.

***

Dacă sunteți obsedați de a face totul ce trebuie conform listei, veți uita să primiți plăcere de la ceea ce faceți.
Amintiți-vă că scopul vieții nu este să faceți totul, ci să vă simțiți fericiți atunci cînd faceți ceva.
Nu vă pierdeți timpul cu lucruri din categoria “trebuie” știind că regretul este inevitabil pentru momentele frumoase care nu au fost trăite la timp.

Iubiri platonice?

Relațiile de dragoste sunt, posibil, cele mai greu de catalogat după criterii și statistici.
Ele cu siguranță au o linie binedefintiă între iubire și durere. Straniu că unii aleg absolut inexplicabil relațiile în care posibilitatea unei eventuale dureri este inevitabilă. De ce?

***

De fapt, poate este greșit să se creadă că o relație fără durere nu merită să fie trăită. Pentru unii, durerea e o cale spre autodepășire.

***

Cum să știi însă cînd durerea crescîndă atinge apogeul și cînd e timpul să ne oprim? Suntem oare mazohiști sau optimiști iubind așa mai departe mergînd pe muchia cuțitului?

Cînd merge vorba de relații de dragoste, cum să știm cînd deajuns e chiar deajuns?

Dezamăgiri pozitive

Indiferent de ce faci, pentru ce și cît jervești pentru succesul tău, dezamăgirile sunt inevitabile în orice. Mărimea succesului pe care îl vei obține depinde de puterea dorinței tale, mărimea visului și felul în care vei fi în stare să faci față dezamăgirilor.

***

Dezamăgirile pozitive sunt un oxymoron absolut posibil.
El vine din melanjul de așteptări, dorințe, decizii și oamenii de lîngă tine.

***

E dezamăgire să spui oamenilor să te uite și să plece, iar ei să rămînă …
E dezamăgire să crezi despre cineva că te urăște și să afli în cîteva zile cît de mult contezi de fapt …
E dezamăgire să lupți cu tine și să pierzi, iar alții să-ți explice că și ei au făcut la fel …
E dezamăgire să știi că spui unora lucruri care dor, iar ei să continuie să te iubească…
E dezamăgire să crezi că prietenii nu te înțeleg și să-i vezi pe toți în ușă…
E dezamăgire să te simți singur, absolut singur și să știi că cineva se simte la fel iar asta să vă unească…

Nu știu dacă noi am fi în stare să trăim așa dezamăgiri
– dar știu cu siguranță – că ele sunt frumoase… :)